Un devorator de publicitate cu si despre echipamentele de protectie a muncii

Noaptea dintre vineri si sambata m-am “hranit” pe parcursul a 6 ore si ceva (de la ora 22.00 pana la ora 05.00 dimineata) cu publicitate de cea mai buna calitate. Asta pentru ca azi-noapte a avut loc, la Cluj, finalul turneului “Noaptea devoratorilor de publicitate”, un eveniment la care de mult am vrut sa particip. Alaturi de devoratori au fost si baietii de la Ca$$a Loco, cei care si-au promovat albumul nou si care au facut atmosfera prin concursurile pe care le-au “arbitrat” la inceputul noptii si in timpul primei pauze.

Reclamele au rulat in continuu, cu pauze de cateva minute la fiecare doua ore, momente in care cei dornici puteau sa-si ia autografe de la Dan Chisu, care si-a lansat cel de-al doilea roman si parca avea nevoie de un echipament de protectie sa se apere de toti oamenii care se buluceau. Tot in pauze, cozile la baia cinematografului Republica (caci aici a avut loc evenimentul) i-au facut concurenta serioasa romancierului la al doilea volum.

Spoturile publicitare in fata carora am rezistat cu stoicism asemenea unui adevarat devorator (sic!) au fost in mare parte cu o tenta comica, daca nu chiar comice. Rasete si aplauze se auzeau mai ales la sfarsitul reclamelor olandezilor, suedezilor si englezilor (sper ca am retinut bine), care erau un prilej de ras cu gura pana la urechi. Din pacate, fiind multe reclame, prea putine au rezistat memoriei individuale. Insa cred ca memoria colectiva le-a pastrat pe cele mai bune. Pe langa reclamele hazlii, cele cu mesaj ecologist au fost profund gustate de public (si acestea mi-au placut si mie extrem de mult), la fel ca si cele impotriva SIDA. Au mai rulat reclame din anii ‘30 si ‘40 de la televiziunile franceze si americane, insa reclamele abstracte ale anilor ‘50 ne-au facut pe multi sa cascam. Si, ca sa nu uit, reclamele congolezilor trebuie apreciate :)) cred ca unora chiar le-ar fi stat destul de bine sa emigreze in Congo dupa alegerile din 2004. Le-ar fi priit. Poate dupa urmatoarele alegeri, cine stie?

Cred ca, in deifinitiv, spoturile de publicitate au aratat cat de departe poate sa mearga imaginatia umana: de la ideea unui labirint subteran al oglinzilor, in care un eu al nostru fuge incaltat cu pantofi de protectie sa ne prinda de pe cealalta parte a oglinzii, pana la campanii (foarte ingenioase :) ) care sustin citirea cartilor.

Sper ca anul viitor sa duc in continuare titlul de devorator de publicitate cel putin la fel de ”comestibila”, “dulce” si uneori “picanta” (vezi reclama: You don’t always die from tabacco si in general cele cu fumatorii) ca si anul acesta!