stafiile

eu, ca si castelele din scotia, sunt valoroasa doar populata de stafii. prietenoase si neprietenoase, excentrice sau tacute, ele stau acolo si impanzesc locul. ma inghesuie pe scaune si in pat, imi fura spatiul vital si mental, se catara pe mine si ma poarta prin locuri taioase. orasul asta e un camp minat. o lama pe care cu receptivitatea mea, o ascut necontenit. practic spectrele care tin de mine, care ma obliga sa nu ma imprastiu, sa nu ma pulverizez , sunt continuturile cele mai speciale ale personalitatii mele.

Trimiteți un comentariu