Blogodegradabilii…

Nu sunt nici primul, nici ultimul care vorbeste despre bloggeri si bloguri. Nu o fac nici prima oara si nici ultima oara, probabil… Recunosc, inca o data, ca lumea asta are un anumit farmec si creaza… blogodependenta. De cind  rasfoiesc felurite bloguri am remarcat citeva genuri: poetice – literare, jurnalistice – pe surse, jurnalistice – de opinie, de nisa – specializate, de vedeta, jurnale roz si bloguri bricolate (insemnari cotidiene despre tot si toate, de cele mai multe ori pe stilul copy & paste, si in definitiv, despre nimic).  Motivatiile pentru care unii si altii aleg sa se produca pe un blog sunt si ele destule si tin de personalitatea, de cultura, de necesitatea evadarii intr-un spatiu mai larg de comunicare ori de frustrarile si teribilismul autorului. Se spune ca in Romania sunt vreo 30.000 de bloguri. Si mai este la moda o formulare: „multe bloguri, putini bloggeri – uzitata mai ales de aceia care tin sa separe blogosfera, cu o sirma ghimpata, intre o „elita, a bloggerilor, si restul lumii, pleava, non-bloggerii. Se uita insa ca, functional, blogosfera este un teritoriu liber, o… tara a tuturor si a nimanui. Ei bine, in aceasta lume in care „se blogareste cu frenezie, in care se nasc pasiuni si concursuri cu premii, in care se reinventeaza comunicarea si literatura, in care se submineaza textul tiparit, in care se anuleaza si se construiesc valori, este imposibil sa nu isi faca loc texte penibile, agramate, aprecieri de Giga, inimioare roz, improscari cu rahat si putoisme. Oricit de scrobiti ar vrea unii sa se poarte pe aici, cu manusi si frac, nu vor reusi. Cei cu ficatul fin si care se declara oripilati la intilnirea mirosurilor grele si care isi ascund nasul in batiste de matase nu au decit sa actioneze „close tab. Telecomanda si libertatea alegerii functioneaza perfect si aici ca si in cazul altor medii. Acesta este peisajul in care ne miscam. Cu toate astea nu pot sa nu pledez pentru bunul-simt, gramatica si lasarea bocancilor la intrarea in blogosfera. Spun, din nou, asta considerind ca ne aflam intr-un spatiu care, public fiind, ar trebui sa se subordoneze respectului. Vorbesc  despre cei sapte ani de acasa. Si am facut toate aceste consideratii in urma unor intimplari obisnuite pe aici, cu nimic altfel decit atitea alte gesturi mitocanesti si lase, uneori anonime, cu care ne intilnim cotidian, pe strada, la job sau in piata. Intimplari provocate indeobste de indivizi cu educatie de gang care, lipsiti fiind de argumente, nu sunt in stare de altceva decit sa-si etaleze muschii in fata unor persoane, a unor experiente de viata ori profesionale, despre care nu stiu absolut nimic, sa le judece si sa dea verdicte de la inaltimea teribilismului lor infantil. Inaltimea genunchiului broastei, desigur! Din pacate, aberatiile pe care le produc dintr-o nesfirsita incredere in sine, si in „spatele pe care il poseda, ii fac pe acestia sa contribuie la aparitia unei noi tagme toxice: blogodegradatii. Astfel, genul despre care vorbim se dovedeste a fi nu numai fermecator ci si usor… blogodegradabil. Din fericire, sictirul :), indiferenta, pe care le manifest fata de aceste specimene, fata de acesti spammeri, sunt… degresante – tin de necesara salubrizare a mediului! –  si enervante, pentru ei, desigur! About these ads Evalueaza: Partajeaza asta: Partajare pe Tumblr Mai mult http://io-flavius.livejournal. Email Listare Google+ Buzunar Pinterest Apreciez asta: Apreciaza Incarcare... Similare